Rummy-online.info

Archive for February, 2011

Cu totii cunoasteti ce inseamna Trivia. Sunt sigura ca ati si jucat; este o forma de concurs cu teste din diferite domenii, la care raspunsurile pot fi sugerate sau nu. Am gasit de curand un site care ofera jocuri Trivia, de cultura generala, cu variante de raspuns, in ceea ce priveste jocurile de remi, numit funtrivia.com.

Legat de remi 500, am gasit urmatoarele intrebari care mi s-au parut interesante si am zis sa le impartasesc cu voi.

1. Poti sa iei a doua carte de pe masa din gramada decartata?

Da, in remi 500 poti sa ridici cate carti vrei de pe masa, doar ca le vei lua pe toate incepand cu cartea pe care o doresti si terminand cu ultima carte decartata.

2. Cate carti sunt impartite la inceputul jocului de remi 500?

Raspunsul corect este 7 carti.

3. Cate carti trebuie sa existe in gramada decartata?

Nu exista un numar maxim sau limitat de carti in gramada decartate.

4. Cat valoreaza 10 si celelalte carti mai mari de 10, valetul, dama si regele?

Valoreaza 10 puncte.

5. Cat valoreaza cartile mai mici de 10, in afara de As?

Valoreaza 5 puncte.

6. Cat valoreaza Asul la remi 500?

Asul este cartea cea mai importanta, valorand 15 puncte.

7. Poti sa inchizi jocul fara sa decartezi?

Nu, trebuie sa decartezi si apoi sa inchizi. Inchiderea de joc este valabila numai cand jucatorul decarteaza o carte la final.

8. Ce se intampla atunci cand un adversar inchide jocul?

Tu pierzi suma totala a punctelor pe care le ai pe tabla. Castigi suma totala a punctelor de pe masa, din combinatiile pe care le realizasei pana in momentul inchiderii jocului.

9. Daca este remi 500, asta inseamna ca trebuie sa joc pana fac 500 de puncte?

Nu, poti sa joci o singura runda, caz in care cu siguranta nu vei strange 500 de puncte, dar totusi vei putea castiga jocul.

10. Pot sa intru pe minus la jocul de remi 500?

Da, raspunsul este ca poti sa intri pe minus. Daca nu inchizi tu, iar punctele tale din mana sau de pe tabla sunt mai multe decat cele coborate pe masa, pierzi diferenta de puncte, deci intri pe minus.

Voi reveni cu mai multe intrebari in articolele viitoare.

In engleza, jocul este cunoscut sub denumirea de “Seven Twenty-Seven” si este de origine americana. Se joaca cu 4 pana la 10 jucatori, iar scopul jocului, este dupa cum va puteti imagina, sa se obtina 7 sau 27 puncte sau macar o valoare totala a cartilor din mana cat mai egala de acestea doua.

Jocul este un joc de pariuri, in care se stabileste o miza inca de la inceputul jocului. Se joaca cu un pachet standard de carti, in care cartile ce au numere pe fetele lor au valoarea numarului inscris, regele, dama si valetul valoreaza o jumatate de punct fiecare, iar asul poate lua valoarea de 1 sau 11, in functie de combinatia in care se afla.

Dealer-ul imparte jucatorilor cate o carte cu fata in sus si inca una cu fata in jos. Dupa ce jucatorii se uita fiecare la cartea pe care o au neintoarsa, pot sa mai ceara si alte carti, daca vor, incepand cu jucatorul din stanga dealer-ului. Toate cartile aditionale vor fi plasate cu fata in jos.

Dupa ce se impart si celelalte carti cerute de jucatori, se pot face pariuri intocmai ca in poker. De exemplu, jucatorii pot sa mareasca miza, pot sa egaleze miza cea mai mare plasata de un jucator inaintea sa, actiune care se numeste “call” exact ca in poker sau pot sa se retraga.

Atat timp cat exista mai mult de un jucator activ la masa, jocul continua cu impartirea altor carti de catre dealer si plasarea altor pariuri, pana cand se reuseste sa se obtina 7 sau 27. Daca jucatorii nu au nevoie de alte carti in mana, pot sa ramana cu cartile pe care le au si pot continua jocul. Nu este obligatoriu sa ceri o carte de la dealer ca sa ramai in joc.

Cand jocul se incheie, castiga cel care are o valoare a cartilor apropiata de 7 sau 27. Valoarea aceasta nu trebuie depasita, in schimb o valoare mai mica sau egala poate duce la castigarea jocului.

Valoarea totala a punctelor obtinute de cei 3 jucatori in timpul jocului de Skat se determina destul de greu, luand in considerare mai multe elemente, in afara punctelor cartilor de joc. Astfel, conteaza valoarea cartilor care formeaza Skat-ul, a doua pereche de carti impartite jucatorilor de la masa, conteaza daca jocul a fost unul Null, adica fara atu, daca jucatorii au avut carti de atu mari sau nu, daca a fost vorba despre un joc Grand, unde doar valetii sunt atu-uri si daca Skat-ul a fost sau nu castigat de declarant.

Declarantul este persoana care pariaza cel mai mult la inceput, ca va obtine un anumit punctaj. Daca isi indeplineste obiectivul, castiga pariul. In jocul de Skat, fiecare suita de carti are o anumita valoare, asadar treflele valoreaza 12 puncte, inima neagra – 11, inima rosie – 10 si romb-ul 9 puncte. Un nivel de joc de baza este calculat ca avand 1 punct, la care se adauga cate un punct pentru fiecare din urmatoarele actiuni realizate de jucator. Pentru cartile pe care le are la culoare, jucatorul primeste un punct; daca Skat-ul nu este castigat de declarant, inca un punct, daca jocul este castigat cu minim 91 de puncte, inca un punct sau daca jocul este castigat cu toate rundele, inca un punct.

Nivelul de baza obtinut este apoi inmultit cu valoarea de baza a suitei, pentru a afla care este valoarea finala a punctelor din mana. Jocul Grand are o valoare de baza de 24 si este mai special, deoarece doar valetii sunt atu-uri. Pentru a determina valoarea finala a punctelor din mana, se inmulteste ca si mai devreme nivelul de joc cu valoarea de baza.

In articolul urmator, o sa vedem exemple concrete de stabilire a punctelor din mana si vom vedea mai pe larg si ce inseamna de fapt un joc Null.

Inainte de a afla cum se joaca, trebuie sa vedem ce este Skat. Este un joc de carti, facut pentru 3 jucatori si jucat cu 32 de carti. Este jocul de carti national al Germaniei, originar din Altenburg, o localitate vecina Leipzig-ului, de care sigur ati auzit. Este cunoscut de prin 1817 si este destul de popular in intreaga lume, existand chiar si o asociatie internationala a jucatorilor de Skat, care are filiale in mai mult de 10 tari.

Desi jocul necesita doar 3 jucatori, se poate juca si in 4. Fiecare jucator va fi pe rand, dealer. Cartile folosite sunt de la 7 la K, incluzand si asii. Fiecare jucator primeste 10 carti in felul urmator: 3 carti, 2 carti care formeaza skat-ul, apoi patru si inca trei carti. Unul dintre jucatori alege atu-ul si devine declarantul jocului, el trebuind sa castige 61 puncte, din cele maxim 120 cate sunt disponibile a fi castigate in acest joc cu runde.

Declarantul poate sa tinteasca sa obtina si alt punctaj. Cand obtine minim 91 puncte, actiunea se numeste Schneider, cand castiga toate cele 10 runde, se numeste Schwarz, iar cand pierde toate rundele, se numeste Null.

In acest joc, atu-urile sunt cei 4 valeti, incepand cu valetul de trefla, apoi cel de inima neagra, inima rosie si la final caro, urmati de as, 10, rege, dama, 9, 8 si 7 de atu. Scopul jucatorului de Skat este sa parieze atat de mult cat ii permit cartile pe care le are in mana, nu mai mult, pentru ca va pierde pariul. El pariaza cate puncte crede ca va castiga la sfarsitul jocului. Diferenta fata de alte jocuri de carti cu runde este data de faptul ca la sfarsitul jocului, nu se numara doar punctele stranse de cei prezenti la masa conform rundelor pe care le-au castigat; aici conteaza si valoarea Skat-ului. Mai multe despre cum se determina valoarea punctelor la Skat in articolul viitor.

Voi prezenta astazi cativa termeni care sunt folositi de jucatorii de remi, dar care nu sunt foarte cunoscuti.

Asii sus – aceasta expresie se refera de fapt la combinatie asului cu celelalte carti atunci cand formeaza o suita. De exemplu, o formatie cu asul puternic este dama, rege si as.

Asii jos – legat de expresia de mai sus, se foloseste si expresia “asii jos”, reprezentand faptul ca asul in aceasta situatie, de exemplu in combinatia 1-2-3 (as-doi-trei), se puncteaza cu 1 punct, nu ca in exemplul anterior, unde valoreaza 11 puncte.

Capitan – se numeste jucatorul impotriva caruia joaca alti 2 jucatori sau in general persoana care chiar daca ar face o alianta cu o alta sau alte persoane, tot ar fi mai putine decat cei contra carora joaca.

Lemne moarte – cartile care raman in mana jucatorului, atunci cand se incheie un joc de remi.

Picior – este partea din gramada de carti ramase neimpartite, dupa ce cartile sunt impartite in doua, sau taiate.

Cap – este evident partea superioara a aceleiasi gramezi despre care am vorbit mai sus.

Run sau Rope (franghie) – combinatie de cel putin 3 carti consecutive de aceeasi culoare si suita (spre exemplu, numai inima rosie sau numai inima neagra). O franghie poate fi urmatoarea: sase de caro, sapte de caro si opt de caro. Secventa se poate continua cu cate carti are jucatorul, daca se potrivesc combinatiei.

Set sau grup – se refera la combinatie de 3 sau 4 carti de acelasi rang (de exemplu 3 carti de 8, una de caro, una de trefla si una de inima rosie) combinate cu alte perechi de carti (un 2 de inima neagra si un 2 de inima rosie).

Voi reveni cu un articol de acelasi gen in viitor. Pana atunci, continuati sa jucati si puneti in aplicare termenii de mai sus in jocul vostru.

Jocul de remi cuprinde foarte multi termeni, un procent mare din acestia fiind in engleza. Asa ca multi au ramas necunoscuti in Romania. Cu toate acestea, ei se folosesc, cateodata chiar fara ca autorul unei anumite combinatii sa stie ca a format combinatia aceea, care in engleza se numeste intr-un fel anume.

De aceea, mi-am propus ca astazi sa va dezvalui cateva dintre denumirile unor combinatii sau expresii din remi, folosite mai putin la noi, ca si termeni, dar utilizate in joc.

1. Add-on – se numeste actiunea de a atasa o carte de a unui jucator la combinatia de pe masa a altui jucator.

2. Deal – actiunea de plasare a cartilor jucatorilor. La noi se numeste “se impart cartile”, dar si “deal” este corect din moment ce noi am pastrat termenul de “dealer” pentru persoana care le imparte.

3. Carte straina – o carte care nu apartine pachetului de joc in uz. Acest lucru este imposibil in cazul jocului online, dar foarte posibil in cazul jocului real. Cartile trebuie verificate inainte de inceperea jocului, pentru a nu va trezi cu vreo surpriza, care poate duce la anularea lui si inceperea altuia.

4. Fara creier – actiunea de a inchide jocul chiar dupa impartirea cartilor, evident dupa plasarea unor combinatii pe masa, sau dupa o runda sau doua.

5. Vanzare – decartarea unei carti cu valoare in general mare, pentru a se vedea daca adversarii sunt interesati de ea. Este o actiune periculoasa, dar care aduce anumite beneficii celor care o folosesc, prin faptul ca isi dau seama de ce combinatii pot avea ceilalti.

6. Carti expuse – carti tinute in asa fel incat unii partenerii pot sa le vada sau carti scapate pe jos “din neatentie”. O actiune ilegala.

7. Umplere – in engleza se numeste “fill” si se refera la jucatorul care trage o carte din stocul de carti sau din cartile neimpartite pentru a-si completa un set.

Desi corect este saizeci si sase, prefer sa-i spun acestui joc pe numele cu care este el cunoscut in Romania. Este vorba despre un joc care are mai multe runde, se joaca cu 24 de carti, in 2, 3 sau 4 jucatori. Scopul jocului este de a castiga 7 puncte de joc. Un joc este castigat de cel care face 66 puncte. Daca are in mana un rege si o dama de aceeasi culoare, este cu atat mai bine, pentru ca ele se puncteaza cu 20 puncte, iar daca sunt la atu cu 40 puncte.

Asul valoreaza 11 puncte, 10 valoreaza 10 puncte, regele 4 puncte, dama 3 si valetul 2. Cartea “9” nu valoreaza nimic. Dealer-ul imparte 6 carti jucatorilor, iar prima carte din gramada de carti ramase neimpartite se intoarce cu fata in sus, reprezentand atu-ul. O runda este castigata de cel care da cartea cea mai mare la culoare sau da atu. Pana cand nu sunt impartite toate cartile, jucatorii nu sunt obligati sa dea carti la culoare sau la atu, daca cineva incepe runda direct cu atu.

Daca un jucator castiga si are un 9 de atu in mana, poate schimba nouarul cu atu-ul care este plasat cu fata in sus pe masa. Atentie: un jucator poate face acest lucru numai dupa ce castiga o runda, inainte de inceperea rundei.

Cand un jucator stie ca punctele pe care le-a acumulat de-a lungul jocului depasesc 66, poate sa ceara intreruperea jocului, iar cartile sale vor fi numarate. Daca are 66, poate sa ia 1, 2 sau 3 puncte de joc. Daca nu are 66 de puncte in total, adversarii lui primesc 2 puncte de joc. Dar daca are 66 puncte, primeste 1 punct de joc, daca adversarul are 33 sau mai multe puncte; 2 puncte de joc, daca adversarul are mai putin de 33 puncte, asta incluzand si 0 puncte, si 3 puncte de joc, daca adversarul nu a castigat nici o mana, deci nu are nici o carte.

Acest joc mai este cunoscut si ca 8s, denumirea fiind aceeasi. Obiectivul jocului este sa ramai fara nici o carte in mana. Se joaca in 2, cu toate ca se accepta si mai multi jucatori, si cu o pereche de carti standard de 52 de carti, fara jokeri.

Jucatorii trag cate o carte din pachetul de carti si cel care trage cartea cu cea mai mica valoare, este dealer. El imparte cate 7 carti jucatorilor, daca sunt mai putin de 4 jucatori sau chiar 4 si cate 5 carti, daca sunt mai mult de 4 jucatori la masa. Din gramada de carti care nu s-au impartit, se intoarce o carte, cea de deasupra, iar cel care se afla in stanga dealer-ului are 3 optiuni: sa dea o carte din mana sa la culoarea cartii de jos sau la aceeasi valoare numerica, sa traga o carte din gramada de pe masa sau sa joace un 8.

In jocul Eights, 8 are o valoare speciala, fiind considerat un fel de joker. Un jucator poate plasa un 8 pe masa oricand doreste, indiferent de valoarea sau culoarea cartii care este pe masa. Jucatorul care ii urmeaza jucatorului din stanga dealer-ului are de asemenea aceleasi optiuni ca acesta. Jocul se termina cand unul dintre ei ramane fara carti. Se poate juca si in echipe, caz in care castiga echipa care nu mai are carti deloc.

Numararea punctelor se face in felul urmator: cel sau cei care castiga, in cazul in care este vorba despre o echipa, primesc puncte pentru cartile pe care adversarii lor le au in mana in momentul incheierii jocului. Astfel, ei iau 10 puncte pentru rege, dama, valet sau 10, 1 punct pentru as, 50 puncte pentru 8 si valoarea inscrisa pe carti pentru celelalte. In mod obisnuit, se joaca pana ajunge un jucator la 250 puncte.

RemiRoyal organizeaza un turneu de remi deschis pentru toti cei care au cont deschis la acest site, chiar daca nu ati jucat inca pe bani reali.

Pentru a putea participa la turneu trebuie sa va inscieti pana in data de 20 Februarie.

Numele concursului este “Select Freeroll”. Valoarea premiului este de 50 dolari. Cand va inscrieti folositi parola “50FREEROLL”.

Solo Whist este o varianta de Whist, care se joaca in Marea Britanie si are ca scop castigarea a 5, 9 sau 13 runde sau pierderea tuturor rundelor. Este un pic ciudat sa pariezi ca vei pierde toate rundele, dar daca reusesti sa faci ce-ti propui, in acest joc, pierzand poti sa castigi de fapt.

Se folosesc 52 carti, unde cartea cea mai mare este asul. Exista 4 jucatori, care pot forma echipe temporare de cate 2 sau 3 persoane, in cazul fiecarei runde. Fiecare jucator trebuie sa-si vada de interesul propriu in acest joc, nu de interesul echipei. Cartile sunt amestecate de dealer si taiate de cel din dreapta lui. Dealer-ul imparte 13 carti la fiecare in sensul acelor de ceasornic.

Cartile care raman se pun in mijlocul mesei, ultima carte, ce se intoarce cu fata in sus indicand atu-ul. Variantele posibile de pariere sunt in felul urmator. 2 jucatori pot juca impreuna pentru castigarea a cel putin 8 runde. Un jucator poate juca singur pentru castigarea a cel putin 5 runde, a cel putin 9 runde, caz in care poate alege chiar el singur atu-ul sau pentru castigarea tuturor celor 13 runde. De asemenea, un jucator poate paria ca pierde toate rundele, si daca acest fapt se realizeaza, el castiga jocul.

Jucatorii nu pot paria ca vor castiga 7 runde sau 11, de exemplu, ci numai cate am spus la inceputul articolului, dar si in fraza de mai sus. Jocul acesta se joaca pe bani, adevarati sau sub forma de chips-uri, daca se joaca intre prieteni. Pentru fiecare runda castigata, jucatorii primesc cate un chip, pentru fiecare runda pierduta, trebuie sa plateasca un chip. Astfel ca totul se reglementeaza inca din timpul jocului, pentru ca nimeni nu tine scorul.

Conform site-ului pagat.com, exista mai multe tipuri de Whist, printre care si o varianta romaneasca. Fiind denumit Whist romanesc, jocul prezinta anumite deosebiri fata de Whist-ul care se joaca in America sau Marea Britanie.

Pentru inceput, jucatorii nu se grupeaza in echipe, jucand individual. Pot exista 3 pana la 6 jucatori. Se foloseste un pachet standard de carti, unde cea mai mare carte este asul. Jucatorii primesc 8 carti si incep sa spuna cate runde prespun ei ca vor castiga. Cel care spune primul este jucatorul din stanga dealer-ului. Daca se folosesc 8 carti pentru joc, nu mai exista nici o carte de intors, deci nu se foloseste atu. Se pot imparti si mai putine carti jucatorilor, in functie de cum hotarasc ei la inceputul jocului. Numarul de carti folosite pentru a fi impartite este de 8 inmultit cu numarul jucatorilor, insa ei aleg daca se impart mai putine carti.

Exista mai multe tipuri de pariere a numarului de jocuri castigate. Jucatorul poate sa-si vada cartile si sa aleaga un numar de runde pe care crede ca le va castiga, jucatorul vede cartile celorlalti jucatori, nu si pe ale sale sau jucatorul nu vede nici o carte si pariaza in orb.

Castigator al unei runde este cel care are cea mai mare carte la culoarea primei carti puse pe masa sau cel care taie cu atu. Obiectivul jocului este sa castigi exact atatea runde cate ai spus la inceputul jocului ca vei castiga.

Cei care realizeaza acest obiectiv primesc 5 puncte plus cate un punct pentru fiecare runda castigata. Daca ai castigat mai multe sau mai putine runde decat ai crezut initial, pierzi cate un punct pentru fiecare runda castigata sau pierduta fata de numarul de runde presupuse a fi castigate.

Whist este un joc de carti bazat pe memorie cu reguli simple, ce vor fi prezentate in continuare. Jocul presupune 2 echipe a cate 2 jucatori ce stau fata in fata. Se joaca in ordinea acelor de ceasornic.

Se foloseste un pachet normal de carti de 52 cart, unde cea mai mare carte este asul. Cartile sunt amestecate de jucatorul din stanga dealer-ului si taiate de cel din dreapta lui, apoi dealer-ul imparte 13 carti, una cate una jucatorilor. Ultima carte, care ii revina dealer-ului se intoarce cu fata in sus si ramane pe masa pana cand dealer-ului ii vine randul sa joace o mana.

Cartea ramasa pe masa este considerata atu. Jucatorul din stanga dealer-ului incepe jocul prin plasarea unei carti pe masa. Cei care ii urmeaza trebuie sa dea la culoare sau orice alte carte doresc, inclusiv atu. Runda este castigata de cel care a dat cea mai mare carte la culoare sau de cel care a dat atu, daca nu a avut alta carte disponibila. Cel care castiga runda, incepe runda urmatoare, prin plasarea unei carti pe masa.

Dupa ce au fost jucate cele 13 runde, castiga echipa care a facut cele mai multe runde, si scorarea se face in felul urmator: se obtine cate un punct pentru fiecare runda castigata dupa a sasea runda castigata. In America se considera castigatoare echipa care a ajuns prima la 7 runde castigate. Cu toate acestea, in turneele de Whist se prefera sa se joace 13 runde fixe si sa se foloseasca primul sistem de scorare despre care am vorbit, deoarece este greu sa faci o evaluare corecta atata timp cat anumiti jucatori folosesc scorarea americana, terminand jocul mai repede, iar alti joaca 13 runde, primind puncte numai pentru rundele care depasesc a sasea runda castigata.

Jocul de carti Euchre se joaca dupa cum v-am zis si in articolul precedent cu 24 de carti. Sunt 4 jucatori impartiti in 2 echipe care primesc cate 5 carti. Jocul se desfasoara in sensul acelor de ceasornic.

Dupa impartirea cartilor, raman 4 carti care sunt plasate in mijlocul mesei, prima dintre ele fiind intoarsa cu fata in sus. Dealerul este fiecare jucator pe rand. El isi intreaba partenerii de joc daca acea carte cu fata in sus poate fi considerata atu. Ei hotarasc daca da sau nu. Daca se hotaraste sa fie atu, atunci dealerul ia cartea si decarteaza alta din cele 5 pe care le are in mana. Daca jucatorii nu sunt de acord, ei pot hotari pe rand un alt atu. Cea mai mare carte va fi valetul din acel atu.

Aceasta carte este urmata in importanta de valetul de aceeasi culoare, de exemplu rosu sau negru. Daca atu principal este inima neagra, atu secundar va fi trefla. Urmatoarele carti sunt: asul, regele, dama, 10 si 9, toate de inima neagra. Cartile care nu sunt atu-uri sunt in ordinea importantei: asul, regele, dama, valetul, 10 si 9. In situatia noastra, ele sunt inima rosie, caro si trefla. Atentie, valetul de trefla este totusi considerat carte speciala in exemplul de mai sus.

Jucatorul din stanga dealer-ului decarteaza o carte, iar cei care il urmeaza trebuie sa puna la culoare. Daca nu au carti la culoarea cartii de pe masa, pot pune orice alta carte. Daca nu au in mana carti de culoare, pot sa joace un atu. Aceasta este o runda. Jocul continua cu mai multe runde pana cand prima echipa care strange 10 puncte, castiga. Cateodata, jucatorii aleg sa foloseasca o alta modalitate de declarare a castigului: trebuie sa aiba mai multe de 10 puncte stranse si diferenta intre echipe sa fie de 2 puncte.

Euchre este un joc de carti care isi are originea in jocul de carti frantuzesc Ecarte si se joaca cel mai adesea in 4 jucatori, impartiti in doua echipe. Se joaca cu 24 de carti. Euchre se bazeaza pe memorie si pe construirea celei mai bune strategii pentru castig.

Jocul a fost introdus in Statele Unite, unde si-a capatat si popularitatea, in anii 1850, in Pennsylvania, el fiind adus de colonistii germani in America. Regulile jocului sunt diferite de la o zona la alta. Cu toate acestea, s-au scris si carti despre acest joc, astfel ca informatiile care ne-au parvenit de-a lungul timpului au o documentare in scrieri vechi.

Cartile folosite sunt de la 9 la 14, inclusiv asii. In jocurile cu mai multi jucatori, pot fi folosite si celelalte carti, cu exceptia lui 2 si a lui 8. Unele variante de Euchre folosesc si cartile 7 si 8, pachetul cuprinzand astfel 32 de carti, in loc de 24. Fiecare jucator va fi pe rand dealer in acest joc. Euchre se joaca in sensul acelor de ceasornic. Se poate in anumite cercuri ca dealerul sa ii ofere celui din dreapta sa posibilitatea de a taia cartile, inainte de a incepe sa le imparta.

Fiecare jucator primeste cate 5 carti, sau 7 daca se joaca cu un pachet de 32 de carti, ele fiind impartite in perechi de cate 2 sau 3 carti. Se pot imparti cartile cum vrea dealerul, atat timp cat face minim 2 treceri pe la fiecare jucator. Cele 4 carti care raman neimpartite sunt plasate cu fata in jos in apropierea dealer-ului. Cartile formeaza o gramada care se numeste in jocul de Euchre “mana moarta”. Cartea de deasupra gramezii se intoarce, iar dealerul isi intreaba pe rand partenerii daca vor ca acea carte sa fie atu. Daca ei vor, dealer-ul ia cartea si decarteaza o carte din mana lui, pentru a ramane tot cu 5 carti in mana. Scopul jocului este de a aduna 10 puncte intr-un timp scurt. Mai multe in articolul despre cum se joaca Euchre.

Va povesteam in articolul trecut despre istoria jocurilor de carti. Acum am inversat un pic cuvintele si vom vedea care a fost evolutia in timp a cartilor de joc si a simbolurilor existente pe ele, precum si a denumirilor lor, care astazi sunt: cupa, caro, trefla si inima neagra.

Va spuneam ca nemtii au fost cei mai inventivi in decorarea cartilor de joc cu tot felul de simboluri, desene si culori. Ei bine, tot ei au interzis utilizarea reginei. Italienii totusi au pastrat regina in carti, si impreuna cu regele, valetul si 10, carte numita “cavaler” pe atunci, au conceput un nou “joc”, daca se poate numi asa, ce este extrem de popular in cercurile oculte: tarotul. Au adaugat si un “prost” la joc, plus inca 21 de carti fata de cele care se utilizau in mod normal. Aceste carti aveau desenate simboluri mistice. Tot ei au introdus termenul de “atu”. In total, cartile erau 97.

Cartile de tarot au inceput sa fie folosite in scopuri de prevestire a viitorului abia in 1780, cand francezii au interpretat ca simbolurile desenate pe cartile italiene aveau origini in Egiptul antic, recunoscut pentru activitatile oculte. Pana atunci, erau folosite ca si carti de joc.

Tot francezii au transportat cartile de joc si in Lumea Noua si de acolo catre colonistii englezi. In 1470, fabricantii de carti francezi au numit cele 4 simboluri ale cartilor de joc exact asa cum le stim si noi astazi: trefla, caro, cupa, inima neagra. Cupa sau inima rosie este acelasi lucru. Se pare ca adaptarea vine in urma studierii notatiilor germane: trefla vine de la frunza germana, inima rosie s-a mentinut, nemtii folosind tot termenul de inima rosie, iar inima neagra de la ghinda nemtilor. Termenul de “caro” sau “romb” este singurul care nu a fost adaptat dupa standardele germane. Tot prin 1470, a inceput folosirea cartilor de joc de carton imprimate cu cerneala.